Arta-ceva ce toti pot face dar inacesibil multor oameni
Iubire-sentiment profund ce atesta ca exista Dumnezeu
Prietenie-cele doua de mai sus unite
Traim in secolul 21 un secol al relatiilor interumane dar cati din noi mai cunosc adevaratele valori ale spiritului uman.Nu pot sa nu sesizez din ceea ce vorbesc cu diversi oamenii cat de greu a deveneit sa iubesti sinecer si adevarat cat de greu este sa fi prieten bun.Pretenti, asteptari,nevoii sunt doar cateva din piedicile din relatiile umane acum in prietenii mereu apar interese si nevoii aud zilnic "e dragutz dar nu are bani" sau "ce sa umbu eu ma cu ala nu vezi ce fraier e...nu am nevoie de prieteni dastia...CE O SA ZICA LUMEA"
Da aparent majoritatii le pasa de cum sunt vazuti si vor sa fie respectatii pentru cum arata si cum ii vad altii nu pentru ce sunt ei cu adevarat si uita sa se respecte pe ei insise incercand sa para ca nu o sa poata niciodata fi cu adevarat.Ce usor le e unora sa se ascunda sub diverse mastii si nu nu ma refere la EMO sau altceva....desi poate ar trebuii... Natura umana tine oamenii departe de a fi ei cu adevarat...multi sunt asa de atasati de material si de fizic....si fizicul este doar un mobil pentru spirit.
Tanara generatie in meciul cu viata sunt 1-0 pentru aparente in defavoarea spiritului esentei.
Prieteni adevarati sunt cei care iti sunt aproape iti repeta ca te iubesc apoi apar destule divergente dispar din viata ta si uita ca ai existat nu te suna sa iti zica un Bafta la bac un noapte buna bah sau orice altceva..pe cand altii de al care nu ai pretentii simple cunostiinte de cate ori o dai in bara te suna sa vada ce mai faci....(Pe calea asta multumesc celor care m-au sustinut la bac macar cu un telefon a contat mult :) )
Atasati de material cuvinte ca prietenie sau iubire devin simple cuvinte in spatele carora stau proprile interese si propriile nevoi sau nevoie de a imparti suferinta sau invers de a te hranii cu suferita altuia.
Pesimist am mai scris...da exista is prieteni adevarati si persoane care iubesc cu advarat dar foarete putine urmeaza partea a 2-a
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
intradevar traim intr-un secol al rasturnarilor de situatie...valorile adevarate ale spiritului uman sunt uitate, inlocuite cu alte valori a caror scop reprezinta doar ascensiunea pe plan material, intr-un rang social mai ridicat decat visurile lor....si daca pentru atingerea acestor scopuri trebuie sa iti vinzi sufletul.....ramanem stupefiati la vederea a cate persoane sunt de acord cu aceasta...la aceste persoane le pasa intradevar de cum arata si ce se vorbeste despre ele.....uitand de fapt si de drept cine sunt cu adevarat....dar...incercand sa devina o alta persoana isi asuma aceasta identitate...care, cu timpul va deveni a lor personala...se vor confunda cu propriul lor caracter....propria masca va deveni adevarata lui fata....ce a fost a fost...ce este este...problema principala apare atunci cand realizeaza cine este el cu adevarat...si cat de mult isi doreste sa devina ce este....ce avantaje si dezavantaje prezinta asta.....si marea majoritatea a populatiei din lume privesc doar beneficiile mastii....si nu ii putem blama....e adevarat...multi aspiram spre un sine mai superior..o evolutie interiora....dar cati dintre noi nu ar renunta la asta pentru un trai mai bun....pentru o paine pe masa....pentru un respect pe care oamenii ii ofera.....vezi batrani lipsiti de toate pe strada.....stau si intind mana si cersesc.....nu asteapta nimic de la oameni...daca primesc e bine...daca nu primesc iara e bine...au mandria si orgoliul lor....respect pentru ei.....stiu mai multe despre natura umana decat noi care avem un acoperis deasupra capului si brate care ne strang vom sti in multe vieti cumulate.....ei sunt cei care apreciaza totul mult mai mult decat o vom face noi....
daca tot suntem la subiectul apreciere...hai sa dezbatem si subiectul prieteni adevarati...ce inseamna un prieten adevarat....conform multor conceptii un prieten adevarat este acela care este mereu alaturi de tine la bine si la greu..care te cunoaste mai mult decat orice alta persoana..care presupune ca stie cum esti...si in care ai incredere....gresit.....adica aceasta idee este partial gresita...de ce.....pentru ca un prieten adevarat nu este un "pupicurist"....nu stiu de unde am auzit aceasta expresie....dar am auzito cam des mai ales in perioada sesiunii:))...deci...un prieten adevarat este si cel care iti trage cate o palma si te trezeste la presupusa adevarata...care iti arata ca viata nu e atat de roz precum pare....chiar daca, te readuce in starea de visare.....este cel care te strange in brate si iti spune ca "da, totul va fi bine"....dar este si realist si impreuna cu tine va cauta solutii pentru a rezolva orice problema din lumea asta....un prieten adevarat tine la tine indiferent ce sar intampla...indiferent de circumstante...si indiferent de cat timp va trece intre ultima conversatie intre voi.....este omniprezent si nu astepta nimic de la tine precum nici tu nu astepti nimic de la el.....carti intregi sar putea scrie despre ce si cum trebuie sa fie un prieten adevarat...dar fiecare are propria lui opinie care nu trebuie negata....fiecare vede in alt mod lucrurile si respectam orice opinie....pentru ca provine din interiorul propriu al omului.....
prietenia si iubirea nu sunt doar simple cuvinte...si inclusiv cel mai fals om din lume le cunoaste adevaratul sens....pentru ca si el tinde spre ele......nu se comporta ca atare fata de restul persoanelor...dar stie care este idealul sau...
dorinta de a imparti suferinta sau de a te hrani cu suferinta....hmmm...complicata chestiune.....acum depinde la ce te referi....cand esti jos, depreziv, cuprins de suferinta....marea majoritate are reactia de a trage pe cati mai multi acolo...spre a nu se mai simti singuri...nu stiu...e un sentiment instinctual....mai dezolant este atunci cand traiesti in suferinta si doresti sa ramai acolo..te complaci in acea stare....greu de digerat....luand a 2-a optiune...sa te hranesti cu suferinta celorlalti....nu stiu..aici nu ma bag...nu prea inteleg conceptul sub care teai referit....dar si aici propria suferinta are un cuvant foarte greu de spus.....hai ca deja complicam lucrurile......
Hmmm de ani buni observăm cum spiritul uman se degradează. În acelaşi timp, din ce în ce mai multe persoane se întorc către spiritualitate, cu dorinţa de a evolua. Cred că "scorul" este undeva 50%-50%, probabil întotdeauna a existat un echilibru între bun şi rău.
Despre prieteni....sunt greu de obţinut, dar o dată ce îi ai, nu îi mai pierzi niciodată..poate decât dacă vrei să îi pierzi.
Spiritul uman a fost , este si va fi , mereu, acelasi.
Trimiteți un comentariu